Despre englezoaice


Dacă tot vorbisem la un moment dat despre british boys, hai să vă povestesc cum e treaba şi cu englezoaicele.

Din punctul meu de vedere, nu există persoane mai a dracului, închise şi superficiale precum englezoaicele. S-ar putea să fi avut eu ghinionul să dau doar de tipe naşpa, dar nu pot să le suport sub nicio formă. Mă deranjează şi le înţep de câte ori am ocazia atitudinea de superioritate , motiv pentru care nici nu mi-am ales multe simpatii din partea lor probabil.

Să vedeţi: la şcoală suntem vreo 14 fete şi peste 100 de băieţi. Nu-i o problemă asta pentru mine cel puţin, întotdeauna m-am înţeles mai bine cu băieţii decât cu fetele, dar dacă vă închipuiţi că fiind puţine avem tendinţa de a sta tot timpul împreună… vă înşelaţi. Nu-s englezoaice decât vreo 5, dar de-aia tot au un nas de vrăjitoare îndreptate în sus (la figurat). Nu-mi dau seama dacă aşa sunt ele de fel sau au aerul de superioritate faţă de 1. celelalte fete în general sau 2. străini.

Mai apoi, mai am vreo 4 englezoaice în flat la cămin. Înainte să ne certăm, ne salutam când ne vedeam prin bucătărie/baie, cu 2 dintre ele mai şi vorbeam chestii gen şcoală, mâncare, când plec acasă, când vin, nu ştiu ce. Ne-am certat la un moment dat (din cauza petrecerii de ziua mea care a ajuns mai gălăgioasă decât prevăzusem iniţial + nu uitaţi de alarma de incendiu din aceeaşi noapte!), şi din momentul ăla nu ne mai cunoaştem😆 Pentru mine a fost şi e amuzantă toată situaţia, dar ele au fost tare ofensate în special de faptul că nu mi-am cerut scuze – le-am explicat frumos că scuze îţi ceri în momentul când îţi pare într-adevăr rău de ceva. Mi-a fost ciudă că nu erau românce, că eu nu mă ştiu certa în engleză😆

Atitudinea asta de scârbă faţă de englezoaice o am doar din cauză că le văd foarte superficiale. Sunt zâmbitoare la prima vedere, dar nu dau doi bani pe tine şi ţi-ar scoate ochii dacă ar putea pentru orice chestie care le place (deci o invidiază) sau nu le place la tine (deci le irită). Sunt prietene cu tine pana la proba contrarie.

Englezoaicele beau în prostie. MULT mai mult decât băieţii. Nu vă daţi seama ce spectacol degradant oferă în momentul în care le vezi bete pe stradă, desculţe, cu tocurile în mână şi mergând pe 7 cărări ca boschetarii noştri din Mureş. A, şi pe lângă asta, nici nu au noţiunea temperaturii – nu contează dacă sunt 0 grade afară, vânt sau ploaie, picioarele goale, fustele mini, pantalonii scurţi sunt la ordinea zilei. Săracele…

Un singur lucru bun au şi ele, şi anume faptul că societatea în care trăiesc le-a educat marii majorităţi gustul în modă şi mai toate se îmbracă superb, că tot vorbeam de haine. Şi au şi de unde să şi le aleagă, magazine sunt cu miile. Şi au şi bani, pentru că se câştigă minunat în Anglia. Şi mai au şi inspiraţie, din minunatele British Vogue şi Elle care sunt aici în Anglia ca la mama lor acasă.

Dacă vă întrebaţi cât de inteligente mi se par englezoaicele sau cât le merge mintea, îmi păstrez părerea despre băieţii british. Cam pe aceeaşi lungime de undă, adică nici prea-prea, nici foarte-foarte. Sunt de nivel mediu. Am văzut români mult mai deştepţi. De asiatici nu mai vorbesc. Deci or fi englezii la ei acasă, dar la şcoală nu sunt toţi primii. Păcat, că au un avantaj uriaş faţă de toţi ceilalţi prin faptul că totul se predă în limba lor.

Aştept momentul în care voi cunoaşte o englezoaică ce să mă facă să zic că e o prostie ce-am scris în articolul ăsta. Trebuie să înţelegeţi şi voi că e plin de subiectivism şi e bazat pe experienţele mele de până acum. Dar dacă mai întrebaţi încoace şi încolo, nu veţi da de păreri foarte diferite, aşa că zic să ne concentrăm în continuare pe băieţii british, că fetele nu prea sunt de băgat în seamnă😆