Uleiul de ricin

Am avut întotdeauna un regret legat de faptul că n-am avut părul lung, des, frumos, ca-n reclame. Şi nici timp să mi-l aranjez de fiecare dată când am ieşit din casă. Dar asta nu înseamnă că nu mi-am petrecut ani din viaţă căutând pe Google chestii gen “îndesirea părului”, “creşterea părului”, “trucuri pentru un par frumos” şi aşa mai departe. Îmi venea greu să cred că GENETICA e cea care hotărăşte lookul părului meu şi că eu n-am aproape nimic de spus/făcut în sensul ăsta.

 

Şi chiar dacă până prin clasa a 10-a cam singurele activităţi pe care le făceam cu părul meu erau spălatul, datul cu balsam şi fixativ, tunsul şi un pic de filat din când în când, am avut o regulă de aur: cu cât îmi dau cu mai puţine chestii pe păr, cu atât îl menţin mai sănătos şi natural. N-am avut (şi nici acum nu am foarte mare) încredere în produsele de îngrijire de pe piaţă. Da, te salvează întotdeauna fixativele, spumele, şampoanele uscate, măştile, vopselel, serurile cu nume complicate şi ingrediente ce-ţi promit un păr a la Răpunzel şi NU poţi renunţa la ele, dar pe termen lung cine ştie ce efecte or avea. Mă gândesc de multe ori că dacă varietatea asta de produse n-a existat pe vremea mamelor/bunicilor noastre şi ele au părul pe care îl au astăzi, noi ce păr o să avem peste 40-50 de ani? O să mai avem? 😀

Cu produsele astea e ca şi cu ţigările. Ştii că-ţi dăunează, dar nu poţi fără ele. Partea bună e că am descoperit acum vreo 2 ani moda home-made în care am 100% încredere. Produsele făcute de mine le-aş folosi la orice oră şi fără să mă doară inima. Cu cele din comerţ ştii că-ţi fac bine temporar, dar pe termen lung îmbătrânesc prematur pielea şi dacă ai noroc te mai şi alegi cu pete, acnee şi câte şi mai câte. Că tot vorbeam de păr, citeam pe net tot felul de reţete pentru creşterea, îndesirea părului, rezistenţa firului etc., şi am început să experimentez. I-am ajuns fidelă măştii cu ulei de ricin (cu toate că-mi dă insomnii de fiecare dată când mi-o pun în păr :)) ), pentru că primise o grămadă de feedback-uri pozitive pe net din partea fetelor care au încercat-o. Ideea e simplă: uleiul de ricin se amestecă cu cel de măsline (nu există o cantitate standard, totul e în funcţie de lungimea părului), pui compoziţia peste un gălbenuş de ou, amesteci bine şi cam asta e tot. Fetele mai puneau şi zeamă de lămâie şi vitaminele E şi A când se găseau sub formă de fiole în farmacii (eu căutasem la un moment dat în tot Târgu Mureşul, fără niciun rezultat însă). Pentru că eu am părul gras, am încercat să nu abuzez de masca asta (având ea însăşi atât de mult ulei în compoziţie) şi mi-o fac cam o dată la pe săptămână (dar cine are părul uscat n-ar trebui să aibă nicio problemă în a o folosi de 2 ori pe săptămână). Eu de obicei îmi las masca să acţioneze peste noapte, dar e ok şi dacă o laşi mai puţin (1-2-3 ore, cât ai timp).

Motivul pentru care e atât de faimos uleiul ăsta de ricin e că are o concentraţie foarte mare de acizi graşi nesaturaţi şi ajută părul să crească destul de repede, întărindu-i totodată firele.  Ajută părul să se hidrateze, previne deteriorarea  şi-i dă strălucire (acelaşi lucru îl face şi zeama de lămâie din mască). Şi e şi foarte ieftin (3-5 lei sticluţa de 50ml, cam în orice farmacie – apropo: l-am căutat în Anglia de mi-a venit rău şi nu l-am găsit la nicio farmacie decât la nişte chestii dubioase de arabi. Am înţeles că au englezii restricţii de vânzare a uleiului de ricin pentru că dacă eşti însărcinată într-o fază avansată îţi poate induce travaliul şi, cică, multe fete/femei făceau asta intenţionat). Şi să nu mai spun că e foarte bun şi pentru gene, sprâncene şi unghii.  E un miracol, ce mai?! 😀 Pentru cine vrea să citească mai multe, rezultatele gen “secretele unui păr superb”, “reţete de înfrumuseţare cu ulei de ricin” sau “frumuseţe şi sănătate cu ulei de ricin” îţi iau ochii. Click aici (se deschide în fereastră nouă) şi enjoy 😀 Eu mă simt ca Nicole Scherzinger după o mască dinasta 😆

Şi revenind, chiar dacă n-am nici acum câte o jumătate de oră de alocat aranjării părului în fiecare dimineaţă când merg la facultate, şi chiar dacă-l mai las în voia lui de multe ori, fără să-i dau nicio formă sau stil, cel puţin ştiu că e sănătos şi că oricum ar fi (prins, liber, îndreptat etc.) are viaţă şi nu mă trezesc cu el în mână când îl piaptăn.